Cele7 stari
de constiinta
cu referinta
la textul:
"O teorie
a literaturii bazata pe campul unificat:"
Rhoda F.
Orme Johnson de la Maharishi International Univesity, Fairfield Iowa
"O
întelegere a evolutiei constiintei
prin cele sapte stari, asa cum a fost descrisa de Stiinta Vedica a lui
Maharishi si coroborate cu cercetarile psifiziologice si teoriile
campului
unificat din fizica moderna, procura o baza pentru dezvoltarea unei
teorii
a literaturii bazata pe campul unificat. Calitatile cognitive si
perceptuale
care diferentiaza cele sapte stari de constiinta procura un mijloc prin
care experientele descrise în literatura pot fi întelese si
evaluate.
Starile
de constiinta sunt definite
ca moduri stabile de perceptie, cunoastere care se pot diferentia unele
de altele atat subiectiv cat si prin parametrii lor fiziologici unici.
Astfel
veghea visul, somnul dar si starile suprerioare de constiinta
constiinta
transcendentala, constiinsa cosmica, constiinta cosmica rafinata si
constiinta
unitatii, au paternuri diferite pentru undele EEG,
ritmul respiratiei,
schimbarile biochimice."
Rhoda
F. Orme Johnson de la Maharishi
International Univesity, Fairfield Iowa, - "O teorie a literaturii
bazata
pe campul unificat:":
"Maharishi
spune ca "Toti poetii
de succes au urmat calea transcenderii". Ei au pornit de la
ceea
ce ochii vad, sau mainile simt, sau urechile aud , si au calatorit în
spatiu si timp si au directionat atentia lor pe transcendent".
"Maharishi
ades spune ca forta esentiala a unei lucrari de literatura sta în
puritatea constiintei scriitorului."
Stiina
Vedica a lui Maharishi descrie
sapte stari de constiinta:
1.
Starea de veghe (Jagrat Avastha
or Jagrat Chetana),
2.
Starea de vis (Swapn Avastha
or Swapn Chetana),
3.
Starea de somn profund (Sushupti
Avastha or Sushupti Chetana),
4.
Constiinta Transcendentala (Turiya
Avastha or Turiya Chetana),
5.
Constiinta Cosmica (Turiyatit
Avastha or Turiyatit Chetana),
6.
Constiinta Divina, God Consciousness
(Bhagavad Chetana),
7.
Constiinta Unitatii (Brahmi Sthiti
or Brahmi Chetana).
CELE SAPTE STARI DE CONSTIINTA
Astazi
sunt disponibile citeva modele
ale psihicului (vezi anexa 1, nivelul 2 - mintea) si mai multe
clasificari
ale constiintei (nivelul 4) - modul in care suntem constienti.[44]
Toate
reflecta cunostintele, experientele, intentiile autorilor, categoriile
luate in considerare etc. si nu in ultimul rind starea de constiinta a
autorilor lor. Avind in
vedere
faptul ca stiinta secolului
20 este stiinta bazata pe constiinta in starea de veghe, multi
cercetatori
- cu exceptia celor care s-au ocupat de elementele starilor mentale mai
putin obisnuite incluzind si fenomenele PSI - avind cunostinte si
experiente
numai in domeniul celor trei stari relative ale vietii, cred astfel ca
intreaga gama de stari de constiinta cuprinde numai starea de veghe,
vis
si somn,
iar pe toate celelalte numite
hiperactive, alternative, expandate sau mai inalte etc. incearca sa le
inteleaga ca pe forme alterate ale starii de veghe sau poate, ale
starii
de vis sau somn. Pe de alta parte, nu numai datorita lipsei de
intelegere
ci si absentei
unei definitii clare pentru
normalitate, oamenii amesteca cu usurinta starile de constiinta cu
gradul
alertetei, cele normale cu cele patologice, starile relative cu cea
absoluta,
sau o stare de constiinta
mai inalta cu una alterata
sau hiperactiva. Un alt punct de vedere, de asemenea gresit, este acela
ca “meditatia” implica doar activitate in emisfera “dreapta”, pe cind
in
cea “stinga” se desfasoara experientele obisnuite de veghe.[44] Alti
cercetatori reinnoiesc
de fiecare data chiar
si modelul psihicului, ca sa poata explica anumite fenomene. In
legatura
cu acest subiect, putem mentiona din literatura: W.James (1910),
A.H.Maslow
(62), H.Ey (63),
A.M.Ludwig (66), A.Chassaing
(77), R.Fisher (77), C.Martindale (81), H.J.Eysenck. (83), W.B.Weeb
(83),
D.Goleman (84), C.Tart (84), N.R.Walsh (84), K.Wilber (84), D.E.Papalia
(85), P.Carrington (85), A.B.Wolman (86), R.W.Sperry (86), L.E.Unestahl
(87), D.C.Dennett
(92) etc.[57] Dintre
multiplele clasificari am ales-o pe cea a lui Nils O. Jacobson,[15]
psihiatru
si cercetator suedez
in
parapsihologie (vezi anexa 2),
deoarece autorul s-a referit si la experientele posibile de perceptie
extra-senzoriala.
Cercetatorul nu a incercat sa faca doar o distinctie clara intre
misticism
si psihoza,
ci,
a analizat, de asemenea, cele
doua experiente posibile ale realitatii conform conceptului
fizicianului
LeShan[20], cel care a introdus termenii de “realitate senzoriala
individuala”
si “realitate
clarvazatoare
individuala”. Aceasta
din urma se refera la pozitia cunoscatorului care nu se mai identifica
cu procesul sau obiectul cunoasterii si ia informatiile din alta sursa
decit cea oferita de procesul cunoasterii exterioare.
Daca
facem o scurta analiza pornind
de la starea de veghe, vedem ca sistemul nostru nervos, datorita
activitatii
zilnice devine atit de obosit, incit nu mai poate mentine alertetea si
starea sa. El trece in alta
stare de constiinta. Citva
timp experimentam aceasta schimbare a alertetei, impreuna cu schimbarea
starii constiintei, ca torpoarea sau somnolenta si, in final, adormim.
Cind o stare de constiinta se schimba in alta, intre ele experimentam
gradat
scaderea
calitatilor
starii anterioare pina
la zero, si cresterea calitatilor starii urmatoare de la zero pina la
un
anumit nivel. In afara “punctului de jonctiune” (vezi anexa 5), intre
aceste
doua stari pot fi localizate mai multe grade sau variatii ale starilor
relative, dar aceste experiente nu sunt atit de contrastante sau
diferite
intre ele incit sa le putem defini ca noi stari (majore) de constiinta.
De aceea,
nu
le numim stari principale ci
stari alterate. O calitate, ca de exemplu alertetea sau auto-referirea,
poate fi gasita in mai multe stari principale, avind diferite grade de
variatie, iar o stare de constiinta poate fi diferentiata de o alta,
prin
ansamblul calitatilor
sale si modul sau de
functionare. In clasificarea sa, Maharishi defineste sapte stari
principale
de constiinta (vezi in anexa 3/a definirea lor si in anexa 3/b
descrierea[2]
lor), iar acolo unde Jacobson
a utilizat termenul de
constiinta expandata, aici, conform acestei clasificari, gasim cele 3
stari
mai inalte de constiinta.
Pentru
ca fiecare stare de constiinta
este asociata cu parametrii fiziologici corespunzatori, cercetarile
stiintifice
efectuate asupra parametrilor fizici, somatici, comportamentali si
psihici,
clarifica si
demonstreaza
existenta lor.[1,2,90]
Mai departe, cautind unicitatea caracteristicilor lor si indicind
diferentele
dintre ele, cercetarile stiintifice nu numai ca definesc starile mai
inalte
de constiinta ca atare,
dar ofera si o introspectie
mai profunda in natura lor (vezi cele peste 500 de cercetari
stiintifice
asupra meditatiei transcendentale si programului MT-Sidhi din
“Collected
Papers” vol. 1-6).
CONSTIINTA PURA SI MEDITATIA TRANSCENDENTALA
Sus
sunt reprezentate cele trei stari
de constiinta obisnuite sau relative, in care activitatea creste si
scade
(oscileaza) intre starile de somn si veghe, intrerupte din cind in cind
de starea de vis. Aceste stari sunt numite “relative” pentru ca,
neatingind
o baza stabila - constiinta de calitate “absoluta” (pura),
transcendentala
- observatorul se pierde in ceea ce face. Reprezentarea mentala a
obiectelor
sau a mediului inconjurator mentine intotdeauna ascunsa “constiinta
pura”.
Astfel, observatorul nu cunoaste natura sa reala (Sinele absolut) deoarece
dupa identificarea sa completa cu aceasta reprezentare el devine ceea
ce
vede sau ceea ce face.
Constiinta
(pura) transcendentala,
explica Maharishi,[25] poate fi experimentata la “punctul de jonctiune”
dintre starile relative (veghe, vis si somn), pentru ca fiecare dintre
ele incepe si se termina acolo (vezi anexa 5). Acest punct ramine mereu
acelasi, indiferent de coordonatele spatio-temporale, putind fi
considerat
starea “absoluta” si baza lor.
Dar persoanele obisnuite nu
experimenteaza acest punct de jonctiune, pur si simplu pentru ca fiziologia
corespunzatoare acestei experiente nu a fost cultivata. Chiar inainte de a
adormi, starea noastra devine obtuza, nivelul de perceptie scade si se pierde
inainte de a ajunge la punctul de jonctiune. Doar daca nivelul de alerta va deveni mai
ascutit va fi obtinuta experienta acestei stari.
Pentru
a avea experienta sinelui
ca “constiinta pura” - aceasta cea mai simpla stare, auto-referitoare a
mintii - observatorul trebuie sa devina mai alert iar in acelasi timp
sa
transceanda chiar si cea mai rafinata activitate a gindirii sau
simtirii.
Aceasta stare pura de constiinta poate fi inteleasa ca adincul linistit
al oceanului, in comparatie cu nivelul activitatii dinamice, de
suprafata
- strabatut de valuri si depinzind de vint.
Meditatia
transcendentala (MT) este
un proces care permite gindului, sau prin analogie, valurilor[22] sa se
aseze, sa se linisteasca. Oceanul nu se goleste, ci doar se linisteste.
Cind s-a linistit complet, experienta nu este cea a unor valuri
localizate
(ginduri) ci este cea a nemarginitului in linistea adincului oceanului.
Aceasta
stare de liniste a constientei
nemarginite este constiinta pura sau transcendentala. In mijloc, (in
anexa
3/a sub nr.4) este reprezentata aceasta stare transcendentala - sursa
si
baza stabila, absoluta a tuturor activitatilor - denumita in limba
sanscrita
samadhi.
Cind
reducem toate activitatile mintii
pina la zero sau pur si simplu le transcendem, mentinindu-ne in acelasi
timp treji, nu vom experimenta doar o noua stare de constiinta, ci vom
fi pur si simplu ceea ce suntem, “prima unitate” - Samhita -, fara nici
o diferenta intre cunoscator, obiectul cunoasterii si procesul
cunoasterii.
Am obtinut nu numai starea de constiinta cea mai profund subiectiva,
auto-referitoare,
auto-interactiva, dar in acelasi timp am luat cunostinta de natura
noastra
proprie si aceasta este descoperirea si calea spre “realizarea
Sinelui”.[21]
Conform
autoarei Rhoda F. Orme Johnson
Maharishi descrie cea de a patra stare de constiinta ca o starea de
constiinta
transcendentala , stare care este experimentata cand mintea se se
linisteste
atingînd starea minimei excitatii a constiintei. Aceasdta este o
constiinta pura deoarece nu este amestecata cu modalitatile active ale
mintii cum ar fi gandul, perceptia, sentimentele , memoria si altele.
"Experienta
subiectiva a constiintei transcendentale este una a nemarginirii,
fericirii,
linistii interioare si completei impliniri."
Experienta
celui mai linisti, nelimitar
nivle al sinelui interior ca "matricea de la nivelul careia toate
legile
naturii emerg", este experiensa campului unificat al legilor naturii,
baza
nemanifestata a întregii creatii.
Autoarea
il citeaza pe John Hagelin,
specilist în fizica cuantelor de la MIU, care spune ca acest camp
unificat este originea dinamica a tuturor
fenomenelor, inclusiv
a fenomenelor constiintei si ca exista o "identitate între campul
unificat 'obiectiv' din toriile fizicii moderne si campul unificat de
constiinta
care este 'subiectiv'.
Eugen
Ionescu, cunoscutul scriitor
de origine romana, descrie, de asemenea, experienta unei stari lipsite
de continut, existenta pura, ce sugereaza constiinta transcendentala:
“Cu
mult timp in urma, eram citeodata
coplesit de un fel de gratie, euforie. Era ca si cand, mai intii de
toate,
fiecare miscare, fiecare realitate era golita de continut. Dupa
aceasta,
era ca si cum ma regaseam pe mine insumi, deodata, in centrul
existentei
pure, inefabile. Deveneam unul si acelasi cu o realitate esentiala
cind,
impreuna cu o bucurie serena, eram coplesit de ceea ce as putea denumi
stupefactia „fiintei”, certitudinea „fiirii”.”[14]
Dupa
o astfel de experienta subiectiva,
transcendentala, atunci cand atentia noastra se intoarce inapoi pentru
a culege calitatile obiectelor din mediul inconjurator, dar, in acelasi
timp, nu pierde experienta anterioara, constiinta pura sau Sinele va fi
mentinuta pentru citva timp impreuna cu experienta lumii exterioare.
Astfel
de experiente, in care calitatile stabile ale experientei anterioare
sunt
in contrast cu experienta mediului inconjurator, sau in care
observatorul
nu se identifica ci ramine “martor” al propriei activitati, sunt adesea
intitulate de catre laici experiente “mistice”.
Maharishi
denumeste astfel de experiente
ca “prime sclipiri de constiinta cosmica”. Si unii oameni de stiinta
sunt
de acord cu aceasta: “Se poate ca ceea ce este privit din perspectiva
starii
de veghe ca „experienta mistica” si „mit” sa fie, realmente, o
descriere
a experientelor starilor mai inalte de constiinta.”[4,47,48]
Si
analiza lui Jacobson[15] dezvaluie
ca experientele de perceptie extrasenzoriala (ESP) apar cel mai des
cind
o stare de constiinta, cu exceptia uneia patologice, se afla in
tranzitie
(anexa 2. nr. 3-6, 8, 9, 17) sau aproape de punctul de jonctiune, unde
atentia poate capta o experienta mai neobisnuita, sau in starea de
constiinta
expandata (i.d. nr. 19-21).
CONSTIINTA COSMICA
Daca
un individ are in mod repetat
experienta starii de constiinta pura in alternanta cu una din starile
relative
(veghe, vis sau somn), atunci, treptat, sistemul nervos se obisnuieste
sa mentina constiinta pura impreuna cu una din celelalte stari, pina
cind
mentinerea ambelor devine o caracteristica obisnuita a sistemului
nervos.
Cind sistemul nervos uman devine complet lipsit de stress, el are
capacitatea
de a integra si a mentine constiinta pura, auto-referitoare, ca un
cadru
intern de referinta care nu se pierde niciodata in timpul ciclului
veghe-vis-somn.[2]
Astfel, se obtine o noua stare principala a constiintei, denumita
“constiinta
cosmica” (anexa 3/a nr.5). Adjectivul “cosmic” arata dezvaluirea unei
capacitati
mai largi a sistemului nervos, deoarece, constiinta cosmica nu este o
sugestie
si nici rezultatul intelegerii unui concept, ci este o experienta
individuala
care are drept corespondent o stare fiziologica masurabila stiintific.
Meditatia
transcendentala este o
tehnica naturala care permite mintii sa alterneze starea constiintei de
veghe cu cea transcendentala si sa anihileze factorul inhibitor care
anterior
impiedica diferitele nivele ale mintii (anexa 1, nivelul 2) sa
functioneze
impreuna, perfect, in acelasi timp.
Demna
de amintit in acest sens este
ideea lui LeShan[20] despre capacitatea multipla de functionare a
naturii
si a sistemului nervos. Un exemplu similar, luat din fizica, este cel
al
unui fascicul de lumina, pe care uneori il putem privi ca pe un flux de
particule, sau alteori ca pe un manunchi de unde.
Aceste
doua abordari nu le putem
separa, de aceea le consideram totdeauna impreuna, intrucit realitatea
este unitatea ambelor.
Dar,
in plus, ca si multi altii,
el a crezut ca daca astfel de experiente “mistice” sau “extreme”[39]
continua
o perioada lunga de timp, ele pot fi atat de socante sau puternice
incat
mai degraba pot dauna si/sau deveni patologice decat sa fie ceva
considerat
ca trasatura permanenta, naturala a sistemului nervos uman in stadiile
sale mai inalte de dezvoltare.
Constiinta
cosmica, de asemenea,
o putem denumi prima stare de iluminare stabila[26] pentru ca individul
devine iluminat despre identitatea sa esentiala ca constiinta pura. In
contrast cu aceasta, in experientele starilor relative sau de veghe,
mintea
ramine tot timpul ignoranta la natura sa esentiala.
Necunoscind
natura sa universala,
nemarginita, individul se identifica cu experienta tributelor sale
relative
si aceasta da nastere unui simt al lui “al meu” si “mie” si de aici
frica
de a nu pierde ce este “al meu” sau ceea ce mi se cuvine “mie”.
Ignoranta
propriei universalitati este in cele din urma sursa ingustimii mintii
si
a suferintei.[6,22]
Cum
descrie autoarea Rhoda F. Orme
Johnson cea de a cincea stare fundamentala de constiinta:
"Cand
un individ a avut experienta
repetata a constiintei trnascendentale pentru un timp alternand cu
starile
de veghe, vis si somn profund, prin practica regulata a meditatiei
transcendentale,
de exemplu, sistemul nervos devine obisnuit cu mentinerea constiintei
transcendentale
împreuna cu aceste stari, si starea de constiinta cosmica începe
sa se dezvolte.
Si
cum descrie Maharishi aceasta
a cincea stare de constiinta ?
"În
starea de constiinta cosmica,
doua nivele diferite de organizare în sistemului
nervos
functioneaza simultan in timp ce isi mentin identitatea separata. În
virtutea acestei separari anatomice a functiilor, este posibil pentru
constiinta
transcendentala sa coexiste cu starea de veghe a constiintei si cu
starile
de visu si somn. In stadiul de început al practicii
Meditatiei
Transcendentale aceste doua nivele de functionare în sistemul nervos
) vegea si constiinta transcendentala) nu sunt capabile sa apara în
acelasi timp: funtionarea uneia inhiba functionarea celeilalte...
Practica
mintii trecand de la una la alta învinge gradat inhibitia fiziologica
si cele doua nivele încep sa functioneze perfect în acelasi
timp, fara sa se inhibe unul pe altul si mentinand înca identitatea
lor separata. Functionarea fiecaruia este independenta de cealalta, si
iata de ce aceasta stare a sistemului nervos corespunde
constiintei
cosmice, in care constiinta de Sine exista ca sepatata de activitate.
Linistea
este experimentata împreuna cu activitatea si totusi separata de
aceasta. (Maharishi Mahesh Yogi, 1969, p314)
Maharishi
defineste starea de constiinta
cosmica - spune autoarea - prin abilitatea de a mentine
natura nelimitata,
fericita a constiintei pure împreuna cu gandurile, activitatea, si
chiar cu somnul profund, astfel încat cel care experimenteaza opereaza
pe un fundal de plenitudine si fericire interioara, de "bucurie
eterna".
Aceasta stare nu este un concept ci o stare fiziologica cu o baza
experimentala.
Deoarece
natura esentiala a Sinelui
este transcendentala sau dincolo de activitate , acesta
este"martorul
linistit al oricarui lucru" (P 98). Individul care este stabilit în
constiinta cosmica este martorul linistit si inocent a tot ce se
întampla
prin el: el este un mijloc prin care natura implineste telul evolutiei
sale. Actiunile sale sunt un raspuns la nevoile timpului. Foarte
natural
el executa actiunile care care rezulta în orice fel de bine. (p 291)
Experiente
care se aseamana cu definitia
pe care Maharishi o da constiintei cosmice sunt mai putin comune în
literatura decat experientele de constiinta transcendentala
însa
ele totusi apar.
CONSTIINTA DIVINA
In
constiinta cosmica, sistemul nervos
are capacitatea de a mentine starea invariabila (absoluta) cu cea
variabila
(relativa). Este experimentat, in mod natural, un spatiu dintre
fericirea
interioara absoluta, infinita, neschimbatoare a Sinelui, psihicul
cosmic
si campul de-a pururea schimbator, finit al vietii individuale.[22]
Progresul
dincolo de constiinta cosmica implica rafinarea treptata a
experientelor
valorilor exterioare ale vietii si imbogatirea experientelor noastre
prin
perceptia ce are loc intre aceste stari opuse este doar o chestiune de
timp.
Daca
perceptia este cultivata pas
cu pas, astfel incat sa poata percepe zona dintre relativul grosier si
relativul cel mai rafinat, pina la punctul de jonctiune cu absolutul,
aceasta
da nastere celei de-a sasea stari de constiinta (anexa 3/a nr.6). Ea
este
denumita “constiinta divina”[36] pentru ca atunci cand perceptia
creatiei
devine foarte rafinata, aprecierea Creatorului devine bazata pe
perceptia
directa. La acest nivel, individul devine capabil sa perceapa si astfel
sa aprecieze intreaga gama a creatiei, ca si mecanismele creatiei
vazute
la punctul de jonctiune dintre creatie si sursa sa nemanifesta,
psihicul
cosmic. Ca rezultat, valurile iubirii si devotiunii se inalta pentru
armonia,
diversitatea, grandoarea si ordinea perfecta a naturii.[2]
Maharishi
a explicat[26] ca modificarea
perceptiei care apare in cea de-a sasea stare de constiinta este
datorata
substantelor noi produse de sistemul digestiv - soma - din momentul in
care a fost obtinut un sistem nervos lipsit de stressuri in constiinta
cosmica (vezi Wallace,[54,87] si cercetarile neurochimice de la
sfirsitul
articolului).
“Aceasta
stare a vietii intr-un non-atasament
perfect este bazata pe constiinta fericirii absolute, prin virtutea
careia
calitatile inimii au obtinut dezvoltarea completa. Deci iubirea
universala
domina inima ... oceanul linistit al fericirii incepe sa se inalte in
valuri
de devotiune. Inima, in starea sa de eterna bucurie, incepe sa se
reverse
si aceasta incepe sa adune toate lucrurile impreuna si sa elimine
golful
separarii dintre Sine si activitate. Incepe sa se dezvolte in Sine
unirea
intregii diversitati.”
(Maharishi,
1969, p. 307).[22]
Daca
individul aflat in constiinta
cosmica efectueaza activitatile care angajeaza cele mai rafinate
simtaminte
de servitudine, reverenta si iubire, aceasta ajuta ca perceptia sa
devina
atat de rafinata incat sa poata aprecia valorile cele mai rafinate ale
fiecarui obiect al perceptiei, impreuna cu constienta nemarginita.
Astfel
de experiente ajuta la intarirea sistemului nervos pentru a functiona
mult
mai integrat la cele doua nivele. Ca rezultat, separarea dintre Sine si
existenta obiectiva este dizolvata aproape complet.[26]
CONSTIINTA UNITATII
Ultimul
pas al dezvoltarii consta
in constientizarea disparitiei separarii dintre cunoscator (Sine) si
obiectul
cunoasterii (realitatea exterioara). Provenind din aceeasi sursa,
ambele
au aceeasi natura si la acest nivel al creatiei ele sunt identice. Cu
timpul,
explica Maharishi, functionarea fiziologica devine atat de rafinata
incat
valoarea cea mai rafinata a perceptiei se ridica la nivelul valorii
infinite
a perceptiei.[26] Spatiul dintre aspectul relativ si absolut al vietii,
care este aproape trecut in constiinta divina, este eliminat complet si
intreaga viata cosmica este realizata a nu fi nimic altceva decat
Sinele
ce functioneaza in el Insusi.[22]
Astfel,
Maharishi consemneaza ca
cea de-a saptea stare de constiinta (vezi anexa 3/a nr.7) poate fi
numita
pe drept cuvant “constiinta unitatii”.[26]
Aceasta
este descrisa minunat in
versurile din Chandogya-Upanishad: “I am That, Thou art That, all this
is That”, /”Eu sunt Asta, Tu esti Asta, totul este Asta”/. Sau cu
cuvintele
lui Maharishi: “In constiinta unitatii ambele realitati, interioara si
exterioara sunt observate in termenii Sinelui universal - psihicul
cosmic”.[36]
Maharishi descrie,[27] de asemenea, fazele dezvoltarii in insasi
constiinta
unitatii. In faza initiala a constiintei unitatii, doar obiectul primar
al perceptiei este experimentat in termenii Sinelui. Gradat, obiectele
secundare si tertiare ale perceptiei devin, de asemenea, experimentate
in termenii Sinelui, pana cand toate valorile perceptiei sunt
experimentate
ca fiind nimic altceva decat Sinele, psihicul cosmic.
Aceasta
stare coapta a constiintei
este denumita “constiinta Brahman”, care reprezinta intregimea
fundamentala
sau unitatea vietii.
"La
acest nivel al psihismului lumina
cunoasterii se intensifica subit, izbucnind si decantîndu-se în
sentimentul coplesitor, unic si indestructibil al prezentei de sine :
al
prezentei de sine în lumea si prin lumea care 'prinde deodata
chipul' înspaimantator de clar al sinelui. Tot ceea ce este "'se
preschimba în sine': sinele î?i descopera fiinta aici si pretutindeni
...(p104) Mircea Corneliu – Intercomunicare.
Conform
lui Hegel, aceasta unificare
reprezinta scopul fundamental al cunoasterii umane, pentru ca permite
individului
sa: “... inlature din lumea obiectiva, care sta in fata noastra,
ciudatenia
sa si asa cum se spune, sa ne regasim in ea ca acasa: ceea ce nu
inseamna
altceva decat sa aducem lumea obiectiva inapoi ... la sinele nostru cel
mai interior.”[13]
În
plus Stiinta Vedica a lui
Maharishi distinge diferite nivele ale mintii si atributele lor,
conducand
la o reevaluare a naturii limbajului si a relatiei sale cu vorbitorul,
cu lumea experientei si cu componentele esentiale ale experientei: a)
scriitorul
si procesul creator. b) mecanica lecturii. si c) interpretarea
întelesului
de catre cititor.
Conform
Teoriei literaturii bazata
pe campul unificat prezentata aici, nivelul constiintei scriitorului
determina
calitatea operei, si la fel de bine universalitatea si domeniul ei de
influenta.
Aceasta teorie procura de asemenea o cale de întelegere modul în
care diferite tehnici literare care sunt activate în procesul lecturii
afecteaza constiinta si fiziologia cititorului. Si în cele
din urma, gradul în care cititorul poate descoperi întelesul
în opera s-a descoperit a fi direct legat de starea de constiinta
a cititoruluii."
Figura
1. Maharishi descrie mintea
ca fiind structurata de la grosier la subtil, de la simturi, minte,
intelect,
sentimente, ego la Sine. Constiinta poate transcende nivelele mai
grosiere
ale mintii pentru ca în final sa experimenteze Sinele, natura trei
în unul(cunoscator, obiectul cunoasterii, procesul cunoasterii) a
câmpului unificat
Figura
2. Cand atat vorbitorul cat si
auditorul au constiinta stabilita la nivelele subtile ale mintii,
comunicatia
este perfecta si sustine ambele parti
Figura
3. Cand nivelul de constiinta
al auditorului nu este stabilit la nivelul subtil al mintii, atunci nu
este experimentata întreaga valoare a referentului.
Figura
4. Cand constiinta auditorului
se afla la nivele mai subtile decat ale vorbitorului, cuvântul vorbit
evoca o experienta mai completa a referentului în auditor decît
cea pe care vorbitorul este constient ca o proiecteaza.
Figura
1. Maharishi descrie mintea ca
fiind structurata de la grosier la subtil, de la simturi la
Sine.
Constiinta poate transcende nivelele mai grosiere ale mintii pentru ca
în final să experimenteze Sinele, natura trei în unul
a campului unificat .
cititi integral comunicarea de la Cluj:
texte conexe:
O teorie
a literaturii bazata pe campul unificat
